luni, 28 martie 2011

"U" Cluj-Turda 3-0 şi Bosnia-România 2-1 !!

      Mare bucurie de weekend prieteni! Avut-am fotbal pe pâine. Şi sare. Doar că nu era ceea ce aşteptam. Îl aşteptam pe Florescu să joace aşa cum a învăţat de mic, aşa cum era pe vremea junioratului. Îl aşteptam şi pe Cociş aşişderea! Dar ce să vezi la televizor? O Românie (naţionala de fotbal, nu vă gândiţi la altceva) care joacă (mai bine zis nu joacă) la fel ca studenţii noştri în actualul campionat (bineînţeles atunci când nu întâlnesc unirea urziceni sau ciefereul). Coincidenţele sunt prea mari. Totul parcă ne merge leit societăţii româneşti din ultimii ani. Tot mai rău, luptă fără orizont, joc fără vlagă, o manea continuă... Cum să categorisim, pentru a ieşi din ăst cenuşiu context, victoria amicală (3-0) cu Turda? Ceva de genul: cu o floare nu se face primăvară?

sâmbătă, 12 martie 2011

Dedicaţie pentru Badea

      Şi pentru că ar trebui să se bucure şi destindă puţin (doar puţin) să îi facem o dedicaţie video antrenorului Badea. Nu pentru că ar avea o săptămână liniştită. Chiar nu o are deloc aşa. Căci vine meciul cu liderul. Iar acela nu se compară cu urziceniul.


2011(3)

      Am ajuns acasă, trecând în viteză maximă pe lângă Cişmigiu, la orele 15 trecute fix. Aceeaşi oră, locală, şi la Bistriţa, gazda noastră de astăzi în meciul cu Unirea Urziceni. Să ne fie clar, unirea, o echipă care nu prea mai bate pe nimeni. Prin urmare n-am putut vedea la tv prima repriză. N-am dat niciun telefon din maşină (mi-am uitat blu-tu-tul), n-am întrebat pe nimeni. Ştiam doar "minutul şi scorul". 1-1 la pauză. Ei, când s-a făcut doi la unu pentru urziceni, gândul mi-a zburat la acel 3-2 din bărăgan, 6 august 2007. Bine, bine, acolo a fost o altă istorie, conduceam 2-0 şi ...trăgeam de timp în aşa fel încât să luăm trei goluri de la dan petrescu pe final de meci.

Mare noroc pentru Badea (era să scriu pană!) adversarul de astăzi. Care a fost unul slab. De asemenea noroc şi cu jocul în superioritate numerică chiar la finalul său. Mulţumiri cartonaşelor.
În rest, studenţii s-au întrecut în a-şi arăta (demonstra) valoarea, mai mult în sensul lentorii şi stereotipiei în joc decât în al vitezei şi inventivităţii. Cu muncă multă însă, totul se poate compensa, chiar şi lipsa de reală valoare. Numai bine.
PS. Cu cine am jucat noi astăzi?
Iată tabela de marcaj situată în câmpia bărăganului!

marți, 8 martie 2011

2011(2)

      Să continuăm ce am început! Cum sună asta? Eu cred că nu prea sună. Nu are niciun înţeles. Ce să continuăm? Degringolada? Totuşi, aici, în scris, eu unul voi continua articolul scris pentru etapa trecută.  2011. Ce ai mai putea să spui după acest Vaslui-"U" 2-0? Multe. Problema nu e în a vorbi despre Vaslui, despre scor, despre "U" în general, ci despre jocul nostru. Cum jucăm? Asta e, noi cum jucăm? Pentru că la o eventuală revenire (în clasament, fireşte) jocul contează, nu conjuncturile mai mult ori mai puţin favorabile. Aşa cum am mai spus, dacă jucăm într-adevăr vor veni şi punctele. Trebuie doar să jucăm. A câta oară să mai constatăm că noi ştim doar două viteze, pe când celialţi participanţi la ligă au deja maşini cu trei viteze (deşi se visează că au din acelea cu şase!!). Ne depăşesc toţi, nu facem faţă. Ne iau "obiectul" de sub nas, ei chiar ştiu cu mingea! Eu spun că a fost o eroare strategică mutarea meciurilor de la Alba la Mediaş/Bistriţa, unde pare-se gazonul (pseudo-) e mai bun. Cu cât iarba e mai bună adversarii noştri joacă mai bine, nu noi, ... mare greşeală. La cum jucăm era mai ok dacă rămâneam în Cetate. Să auzim de ... şi mai bine! Dacă se poate.