sâmbătă, 12 martie 2011

2011(3)

      Am ajuns acasă, trecând în viteză maximă pe lângă Cişmigiu, la orele 15 trecute fix. Aceeaşi oră, locală, şi la Bistriţa, gazda noastră de astăzi în meciul cu Unirea Urziceni. Să ne fie clar, unirea, o echipă care nu prea mai bate pe nimeni. Prin urmare n-am putut vedea la tv prima repriză. N-am dat niciun telefon din maşină (mi-am uitat blu-tu-tul), n-am întrebat pe nimeni. Ştiam doar "minutul şi scorul". 1-1 la pauză. Ei, când s-a făcut doi la unu pentru urziceni, gândul mi-a zburat la acel 3-2 din bărăgan, 6 august 2007. Bine, bine, acolo a fost o altă istorie, conduceam 2-0 şi ...trăgeam de timp în aşa fel încât să luăm trei goluri de la dan petrescu pe final de meci.

Mare noroc pentru Badea (era să scriu pană!) adversarul de astăzi. Care a fost unul slab. De asemenea noroc şi cu jocul în superioritate numerică chiar la finalul său. Mulţumiri cartonaşelor.
În rest, studenţii s-au întrecut în a-şi arăta (demonstra) valoarea, mai mult în sensul lentorii şi stereotipiei în joc decât în al vitezei şi inventivităţii. Cu muncă multă însă, totul se poate compensa, chiar şi lipsa de reală valoare. Numai bine.
PS. Cu cine am jucat noi astăzi?
Iată tabela de marcaj situată în câmpia bărăganului!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu